Taica-meu a avut totdeauna Dacie. Prima lui masina a fost o 1100, gri, Jaguarul pe numele ei. Tare mandru mai era si este taica-meu de ea. Si acum imi povesteste cum, in excursie in Rusia fiind, Jaguarul era singura masina care pornea la sfert de cheie cand celelalte trebuiau rotite la manivela. Apoi a venit o 1310 galbena, Costel. Se strica, asa cum se stricau toate pe-atunci.

Taica-meu a trimis-o la un vraci si nu la doctor, adica la un mester si nu la service, ca sa-i refaca circuitele electrice. Aveam si eu carnet deja si am scos-o la o tura. A luat foc. Ciudat, e o amintire tare placuta. Ah, si cand scoteam jigleurul de relanti si suflam in el! Ce barbat ma simteam. Am busit-o cand mi-am luat carnetul si ca sa nu vada tata am legat-o de-un copac de pe colina, de la noi din Brasov, si am tras de ea pana am indreptat-o, credeam noi, perfect.

Apoi, dupa ce-am mers cu ea fara pic de ulei cateva zeci de kilometri, i-am facut motorul. Am mai folosit-o pentru sex, mergeam cu ea pana la centrala, la CET, pe un drum amarat si singur, si ma culcam in ea, asa inghesuita cum era, cu vreo colega de facultate, mangaind cand un picior cand schimbatorul de viteze negru-lucios. Apoi a venit revolutia. Am crezut ca ne-a pus Dumnezeu mana-n cap cand am luat Nova.

N-a fost asa. A fost cea mai proasta masina din lume. Ani de zile i-am reglat avansul. Ani de zile nu a pornit. Nu vreau sa mai vorbesc despre ea, e prea dureros. Acum doi ani tata si-a luat Logan. Eeee, alta treaba. Geamuri electrice, caldura, servodirectie. Mai mult, de doi ani, tata nu a trebuit sa repare absolute nimic la ea.

Dar stiti ce ma doare? E prima Dacie a lui tata care nu se deosebeste prin nicio stricaciune de altele. E prima Dacie de-a lui tata care nu are alt nume in afara de Logan. Toate sunt la fel, toate merg. E prima Dacie care nu e om.