Este facut dintr-o substanta plastica cunoscuta ca si clorura de polivinil, sau Cpv, din care erau facute discurile audio inainte de aparitia compact disc-ului (CD-urilor). Vinilul a fost introdus pe piata la inceputul anilor ‘40 in Statele Unite ca si inlocuitor al gumei de lipit, un material foarte fragil de origine naturala.

Cu vinilul era posibil micsorarea intre ele a urmelor pe care se inregistrau cantecele, imbunatatind calitatea si durata pieselor muzicale. Discurile din guma de lipit mergeau la o viteza de 78 de rotatii pe minut, aveau un diametru de 24,5 cm si o parte a discului dura numai 3 minute; discurile din vinil existau in varianta de 45 de rotatii (cu un diametru de 18 cm si cu o durata de 4 minute pe o parte), iar varianta de 33 de rotatii (30,5 cm diametru si 30 de minute durata fiecarei parti a discului).

Cpv-ul se obtine din clorura de vinil monomer, o molecula compusa din carbon, hidrogen si clor. Este puternic cancerigen, dar derivatul Cpv nu este toxic. Inafara de productia de discuri de vinil, Cpv-ul mai este folosit in constructia de edificii, masini si in multe produse de larg consum.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>