Romania pe partea turismului a evoluat extraodinar de mult, nu suficient, insa catre o cale dreapta si corecta. Pe meleagurile romanesti in zona rurala se practica de multa vreme, în mod sporadic si neoficial, cazarea vizitatorilor ocazionali in casele localnicilor. Abia in anii 70, în mod organizat incep sa se realizele primele actiuni turistice pentru grupuri de turisti aflati pe litoralul romanesc al Marii Negre.

Cativa ani mai tarziu in anul 1972 Centrul de Cercetari pentru Promovarea Turismului International, a inceput identificarea localitatilor rurale cu potential si reprezentative pentru satul romanesc cu scopul de a fi lansate si promovate în turism. Asa s-a stabilit ca pot fi introduse în turismul intern localitatile judetului Brasov, respectiv Fundata, Sirnea si Rucar.

Odata insa cu instaurarea comunismului, turismul pentru straini a fost inerzis, ca abia in 1989, turismul rurarl a prins iar viata si orasele din zona Moeciu-Bran-Rucar au fost primele care au primi drept pentru cazare. Incet dar sigur au mai aparut si alte zone in viata in turism dintre care zona Barsei, zona Dornelor, Maramuresul, zona Muntii Apuseni, a Clujului sau Marginimea Sibiului. Zone care in au gasit un fagas liber de exploatare, respectiv cel al creearii unui mediu propice pentru un turist de a se relaxa si a se detasa de viata sa de zi cu zi mai mult sau mai putin aglomerata de rutina zilnica.

De aceea in ziua de azi zonele cele mai cautate, alaturi de zona Litoralului, au un real succes, deoarece au fost primele care au avut curaj si oportunitatea de a se lansa si afirma in turismul romanesc, ajugand incet dar sigur printr-o necesara divesificare a serviciilor si a calitatii acestora, baza turismului asa cum il stim in ziua de azi si implicit parte importanta la relaxarea noastra in concedii si parte a economiei Romaniei.