Blog

In gand spre Rio…

/

Daca as avea de undeva o putere supranaturala, o portie de magie sau ceva, v-as spune scorul exact de la returul cu Grecii. Dar asta nu pentru ca m-ar interesa pe mine macar cat negru sub unghie starea voastra financiara si as vrea sa va fac milionari din pariuri, ci doar ca sa ma laud restul saptamanii ca “uite ba, v-am zis io”.

As putea sa merg la risc cu gandul ca poate iese si eventual sa-mi fac si un plan de back-up, cum sa o dau cotita daca nu iese, dar nu-mi sta in fire. Adevarul este ca rezultatul de diseara nu poate fi anticipat nici de cel mai priceput om de fotbal, care este – daca este. Omul in ale carui idei sta destinul nationalei noastre este, cred, definitia in persoana a imprevizibilului. Strategiile si mutarile sale sunt mereu ciudate si surprinzatoare. Atat de surprinzatoare incat cred ca si el este surprins de multe din alegerile pe care le face.
Probabil ca nu sunt chiar departe de adevar cei care spun ca omul da cu zarul de la momentul alcaturii primului 11, alegerii tacticii de joc (aici da cu zarul sa stie daca alege vreo tactica, oricare, sau lasa jocul la intamplare) si pana la momentul ultimei schimbari.

Pe mine de exemplu, m-au surprins total deciziile de a-i titulariza pe Lobont si pe Cocis la meciul tur. Lobont saracul nu mai apara pe nicaieri de cativa ani, iar Cocis e un dezastru cam de cand s-a apucat de fotbal. Si asta in conditiile in care avea printre optiuni portarul lui Man. City sau pasatorul numarul 1 din Bundesliga, campionatul ala de amatori in care mai joaca si ultimele 2 finaliste Champions League.
Si au mai fost si altele… dar sa revenim.

Grecia nu are o echipa chiar asa de nebatut. Si cred treaba asta cu convingere maxima. Grecii nu sunt mai buni ca noi. Nu la fotbal.
Ok, rezultatele nationalei noastre din ultima vreme nu prea sustin ceea ce spun eu acum, dar in caz ca nu le stiti… va spun eu ca nici ale lor nu sustin acel 3-1 din meciul tur. Cred ca nici macar ei nu mai stiu cand a fost ultima data cand au reusit sa o bage de 3 ori in poarta.

Din ce observ pe la amicii mei virtuali de pe facebook si pe la cei aproape reali din nenorocirea numita si “real life”… optimismul si speranta ne-au cam parasit. Si-au luat toate formele de existenta si au plecat ca curvele, mergand si cu ultima “firmitura” in bratele “simpaticilor” nostri adversari.

Dar mergand pe directia asta, in care admitem ca un 3-1 e aproape imposibil de intors de catre “nationala noastra de betivani” chiar si impotriva Greciei… Si tinand cont de faptul ca Piturca s-a nascut sa ne surprinda… Va sfatuiesc sa puneti macar si o singura bere la rece. Cine stie?!
Poate sa fie chiar ziua aia in care are si Piti noroc de o “dubla”…