Gandindu-ma in gandul meu la gandurile care aproape ca nici nu te mai lasa sa gandesti am ajuns la o concluzie trista pentru aceia care ar putea sa vrea vreodata vreun ban de la mine. Eu m-am nascut sa mor sarac.

Nu cred ca poate sa-mi planga careva de mila ca nu e cazul, nu-mi mananc de sub unghii dar bogat in mod sigur nu sunt. Si nu bateti campii cu bogatia sufleteasca si alte nenorociri de genul, vorbim strict din punct de vedere financiar.
Cred ca e o chestiune care tine mai mult de constructie. De felul meu de a fi si de a vedea lucrurile.

Chiar daca atunci cand visez la cai verzi pe pereti spun ca as vrea sa am atat cat sa nici nu pot numara, adevarul e ca nici nu vreau mai mult decat imi trebuie. Si probabil de-asta nici nu-i fac.
Daca-mi pui in mana o mie de euro, acum la ora 18, pana la noapte cand ma bag in pat ii rezolv. Daca-mi dai 5 mii, 5 mii rezolv. Si daca ramane ceva ramane pentru maine de dimineata, planificat zic, nu pentru eternitate.

Zile negre? La dracu!, nu traiesc in viitor.
Vedem cand o fi sa fie, DACA o sa fie… Chiar nu inteleg de ce trebuie sa gasesc rezolvare unor probleme despre care nici nu stiu daca or sa apara vreodata.

Bine ca nu joc la loto. Zau ca nu as stii ce sa fac cu banii aia multi in cazul in care ar ajunge la mine. Cu siguranta viata mea frumoasa si linistita de acum s-ar da peste cap si nu stiu daca i-as face fata.