Erau, cred, 7 sau poate 8 insi in jurul unei tonete. Vanzatorul era ceva mai in varsta si parca tremura tot. Dar nu de frig. Am apucat sa-i vad expresia fetei si parea fericit, emotionat peste masura. Se facuse coada la toneta lui, omul avea succes. Nu cine stie ce, omul vindea bilete la bingo doar.

Cei care formau coada sunt cei de care mi-a fost parca si mai mila. Membri cotizanti la afacerea altora. Oameni care spera si spera si tot spera… Sigur, printre ei or fi fost si unii care-si cumparau biletele alea doar asa… for fun. Dar tot atat de sigur sunt ca printre ei erau si oameni care-si vor petrece noaptea de revelion in fata televizoarelor asteptand cu sufletul la gura “marea extragere”. Oameni tristi, dealtfel, care de craciun i-au cumparat copilului jucaria aia cu 5 sau 10 lei mai ieftina pentru ca era mai ieftina. Oameni pentru care acum, cu 2-3 zile inaintea “marilor extrageri”… un 50 de lei nu mai conteaza.

Pentru cateva clipe parca m-as fi intors cu vreo 14-15 ani in urma. Fix asa era si atunci. Biletele la bingo se cumparau in portie tripla iar revelionul se petrecea urmarind cu maxim interes televizorul care striga, odata la cateva minute, numele unui nou castigator de ceva…

Unii pur si simplu refuza sa evolueze. Refuza sa inteleaga ca a sarbatori langa cei dragi nu inseamna castiguri si bani. Ca viata, in general, nu este despre bani.