• 18 SEP 15
    • 0

    Prajituri, muscaturi, cazaturi si altele

    Am absentat ieri de la scoala irelevante in articol si normal ca am corupt-o si pe Lemonade, chiul unul fara altul nu se poate, desi eu am mai multe absente ca ea, de obicei. Ce sa facem noi in afara de a ne plimba aiurea? Pai… nu prea aveam ce face: banii i-am spart pe Saints Row 2 si altii nu aveam.

    Ea a reusit sa subtilizeze din biblioteca Shogun si a luat 10 lei la anticariat pe el (eu i-am propus sa vanda toata biblioteca, mai face niste spatiu in camera). Ce e asa de bun la cartea asta? Multi o lauda dar nu am aflat nimic concret. Mai departe, hai sa dam de mancare la porumbei: sticks-uri ca cele pe care le-am fumat au devenit hrana pentru sobolanii zburatori. Lemo, incantata ca un om tinea un porumbel in mana, m-a intaratat si am incercat sa ii hranesc din palma… Zis si facut.

    Vine unul, fura o bucata de sticks, mai vine unul, se serveste si el. Vine apoi o bestie si incepe sa ma traga de deget – am urlat scurt dar suficient de tare incat sa zboare toti porumbeii. Nici nu mi-am dat seama prea repede dar apoi m-am vaitat cateva minute (nu stiam ca porumbeii pot sa muste cu o forta atat de mare). Eh, ar trebui sa va prind, sa va bag in ghiozdan si sa va prepar dupa reteta de la KFC.

    Ce sa facem apoi? Sa mergem la mall – am dat banii de pe Shogun pe doua prajituri. Ea si-a luat una in forma de… dom. Eu mi-am luat o prajitura ca pentru barbati adevarati, in forma de inima, decorata deasupra cu jeleu si cuvantul “love.” Prajitura a starnit si admiratia unor domnisoare ce treceau pe langa noi (WIN). De la mall trebuia sa mergem si acasa, right? Cum sa ajungi in centru repede cand afara sunt -2 grade si e ceva de mers?

    Autobuzul de mall e solutia, numai ca azi m-am razbunat pe el, poate pentru ca de obicei il asteptam cate 30 de minute. Nu, nu m-am razbunat intentionat. M-am ridicat de pe scaun si m-am indreptat spre usa din spate. Beleam fasolea si ii spuneam Limonadei ca deja ma vad imprastiat pe scari – nu trec 10 secunde si eu, care ma tineam de scaun, sunt supus unor forte (inertia, forta centrifuga si evident, gravitatia) ce au complotat in asa fel incat eu am cazut pe scari si m-am oprit cu spatele in usa. Noroc ca m-am tinut de un scaun, pacat ca l-am rupt… Oare soferul se intreba de ce radea jumatate de autobuz?

    Unde mai pui si faptul ca am sughitat jumatate de ora – mi-as fi tinut respiratia daca nu ma apuca rasul la 5 secunde dupa ce incepeam… Si asa a trecut o zi friguroasa de februarie, petrecuta in locuri nu neaparat calde.

    Lasa un comentariu →

Lasa un comentariu

Cancel reply