Pentru multi dintre noi este o necesitate, nu trebuie sa ne ascundem in spatele cuvintelor frumoase. Curatenia casei incepe cu un lucru profund, la care nu ne gandim, caci ni se pare un dat. Dar in multe zone, instalatia sanitara nu este un dat, ci trebuie sa muncim pentru ea.

Desfundarea canalului – nimeni nu vrea sa auda de ea si nici sa aiba de-a face cu asa ceva. Desigur, cei mai multi dintre noi nici nu vor fi implicati cu o astfel de activitate, daca locuiesc in zone urbane. Desi chiar in Bucuresti exista zone fara canalizare, dar ascultati o poveste. Intr-un sat foarte bogat de langa Bucuresti, cu fonduri europene s-a realizat canalizarea aproape intregului sat, ramanand doar cateva stradute laterale uitate de autoritati dintr-un motiv sau altul, poate pentru ca nu locuiesc oameni faimosi acolo.

Unul dintre proprietari realizeaza ca nu va mai fi un al doilea val de civilizare, si ca intr-adevar, ulicioara lor a ramas de izbeliste. Si totusi, fiindca sunt oameni cu dare de mana, apeleaza la vecini, propunand un plan – tevile sunt la capatul stradutei, ar trebui platita instalarea doar pana la poarta fiecaruia, lucrarile comune fiind platite impreuna. Este o suma considerabila, dar nu atat de mare incat sa nu o poti plati. In plus, confortul de a avea canalizare si apa curenta nu s-ar putea inlocui cu nimic.

Surpriza neplacuta este ca aprope nimeni nu este dispus sa plateasca. Cu vaga speranta ca poate primaria locala o sa se razgandeasca, nu vor sa se implice in niciun fel. Pentru niste oameni saraci, problema nu s-ar fi pus. Dar tinand cont ca vecinii respectivi isi cladesc locuinte de vacanta cu sume uriase ar trebui regandit totul. Oamenii nu sunt totusi dispusi sa plateasca deloc, daca exista cea mai mica posibilitate sa fuga de responsabilitati si sa astepte sa plateasca intreaga comunitate. De parca nu facem cu totii parte din aceeasi comunitate.