Nota: 9/10

Filmul este in regia lui Cristian Mungiu, cel mai bun regizor, dupa Sergiu Nicolaescu, in opinia mea. Actiunea se petrece in timpul comunismului, in anii ’80, iar personajele principale sunt doua colege de camin: Otilia (Anamaria Marinca) si Gabita (Laura Vasiliu). Problemele incep sa apara atunci cand Otilia afla ca Gabita este insarcinata si doreste sa avorteze, avortul fiind ilegal in acele vremuri. Astfel, cele doua ajung sa apeleze la un anume domn Bebe (Vlad Ivanov), un doctor care face avorturi la domiciliu.


Desi povestea nu pare cine stie ce, reuseste sa imbine intr-un mod fantastic multe genuri de film: drama, actiune, thriller, film social, film istoric (de ce nu? doar este vorba de perioada comunista). Pe parcursul filmului regasim diverse greutati cu care trebuiau sa se confrunte oamenii din anii 1980, de exemplu cat de greu gaseau sapun si produse cosmetice, cum trebuiau fumatorii sa cumpere tigari de contrabanda, cat de greu era sa stai la camin, impreuna cu alte colege de camera care aveau de cele mai multe ori probleme mari si nu puteau sa le rezolve singure.

Pe langa povestea socanta a unui avort provocat acasa, fara asistenta medicala, fara medicamente, inca doua subiecte sunt importante: cat de departe poate fi dusa prietenia dintre doua persoane si scopul experientei de viata. Cele doua se leaga intre ele, pentru ca la un moment dat, cele doua tinere ajung intr-un impas: nu au bani sa-i plateasca domului Bebe, avorul trebuie facut, iar Otilia este nevoita sa renunte la propria-i demnitate, pentru a-si ajuta prietena. O alegere trebuie facuta, insa in cele din urma, aceasta nu se dovedeste deloc favorabila pentru Otilia. Ramane fara familie,fara prieteni, fara demnitate si orgoliu, fara bani, fara logodnic, insa castiga experienta de viata.

Filmul face parte din proiectul numit “Povesti din Epoca de Aur”, un proiect ce are in vedere reluarea subiectelor tabu din timpul comunismului, transpuse in filme cu subiect dramatic pe marile ecrane. De asemenea,”4 luni, 3 saptamani si 2 zile” este marele castigator al premiului Palme D’Or din anul 2007.