Studiem minim 12 ani de scoala si cu toate acestea, in niciunul dintre anii de studiu nu ni se spune un singur lucru: literatura a fost considerata la un moment dat sport olimpic. Competitiile artistice erau considerate in prima parte a secolului 20 ca fiind parte importanta a Olimpiadelor, fiind aprobate pe deplin chiar si de catre cei din Comitelul Olimpic International. In categoria lucrurilor care nu vi s-au spus niciodata la scoala intra si faptul ca olimpiadele din prima parte a secolului 20 (nu toate) contineau si probe de cantat, de pictat (plus diferite variatii), care la randu-le, erau considerate ca facand parte din intrecerile olimpice oficiale

Cartile au fost pentru prima data proba olimpica in anul 1912. Initial, ele trebuiau sa fie incluse si in Olimpiada din 1908, insa eruptia vulcanului Vezuviu a facut ca ele sa fie amanate pentru inca 4 ani. Trebuie precizat ca ele nu au fost organizate in toate editiile de pana in 1950, ci doar in anii 1912, 1920, 1924, 1928, 1932, 1936 si 1948.
Probele olimpice de literatura erau in numar de 4:

• literatura comparata;
• arta dramatica;
• lucrari epice;
• lirism si creatii speculative;

Ceea ce era ciudat la aceste concursuri era faptul ca participantii aveau dreptul de a participa la concurs cu mai multe lucrari. Astfel, desi acest lucru nu s-a intamplat  (sau daca s-a intamplat, el nu a intrat in ahivele IOC), se putea intampla ca un participant sa castige mai multe sectiuni si chiar mai multe premii ale aceleiasi sectiuni, lucru care e cu totul de neimaginat in conditiile olimpice de acum.

De asemenea, participantii aveau dreptul sa concureze si in probele sportive. Astfel de cazuri erau rare si de cele mai multe ori, cei care o faceau ajungeau pe ultimele pozitii. Totusi, au fost 2 cazuri in care olimpicii au castigat si la concursurile artistice, precum si la concursurile sportive: Walter Winans (la olimpiada din 1912 a luat medalia de aur in probele de Tir si de Sculptura) si Alfred Hajos.