Cand ma urc intr-un autobuz, alerg ca un disperat dupa primul loc pe care il prind, calc lumea, dau coate, injur si apoi trag de ala de pe scaun. Nu. Cand ma urc in autobuz, incerc sa ma indrept spre cel mai apropiat loc de sofer. Imi place sa ma uit pe geam si nu-mi ajung lateralele, vreau sa vad ce se intampla in fata. Cateodata am noroc si prind locul acesta, alteori nu. Oricum ar fi, ma ghidez dupa vreo 4 reguli inainte sa ma asez pe scaun:

– ambele scaune sunt libere? Da, ma asez. Nu?
– daca scaunul de la margine e ocupat o sa rog persoana respectiva sa-mi faca loc pentru a ma aseza pe celalalt scaun.
– daca un scaun e ocupat si persoana imi pare… ciudata, caut alt loc.
– daca sunt chiar atat de ghinionist, stau in picioare.

Nu de putine ori mi se intampla ceva din cale afara de enervant. Sunt vreo 5 oameni in autobuz, asezati la intamplare. Eu ma urc si ma duc pe primul loc. Pe langa mine s-au mai urcat 2-3 persoane. Din astea, una o sa vina sa stea langa mine, cand are 80% din autobuz liber. De ce?