Uneori parca nu mai suntem noi, parca nu mai vedem limpede. Ne uram atat de tare, noi intre noi si noi pe ai nostri zic, incat ajungem sa interpretam gresit lucruri simple si evidente.

Nu Olanda ne-a calificat la baraj domnilor. Nu le mai ridicati statui degeaba. Nu ne-au ajutat cu nimic.

Si zau ca nu vreau sa va devin antipatic, dar cei care ne-au adus la baraj sunt “nesuferitul” de Piturca si echipa lui de “betivani”, nu olandezii. “Adormitul” de Tatarusanu, “expiratul” Rat, “anonimul” Matel, Chiriches cel “umflat de presa”, “antitalentul” Bourceanu, “distrusul Dodel” sau celalalt “expirat” Marica, din nou… nu olandezii.
Ei doar si-au jucat corect meciul si l-au castigat, asa cum au facut-o si cu noi si cu ungurii si cu toti ceilalti.

Stiu, nici eu nu am crezut in echipa nationala de prea multe ori. Si pe mine m-a disperat de multe ori stilul ultra-defensiv al lui Piturca. Dar meritul calificarii la baraj este al lor. Iar intr-o grupa cu Olanda, nici nu poti avea pretentii la mai mult asa ca eu zic sa-i felicitam (da, pe astia ai nostri) si sa le uram succes la baraj.