Într-o vreme, credeam că-i bine ca, la locul de muncă, să cunoşti cât mai mult din ceea ce are de făcut fiecare dintre colegii tăi de birou. Să ştii să faci ceea ce-i mai important din meseria fiecăruia. Total greşit. Încet-încet cei din jur vor observa că te pricepi la destul de multe şi îţi vor cere să-i suplineşti în anumite situaţii. Şi aşa, ajungi ca mare parte din munca de acolo să se raporteze la tine. Ajung omul de bază, bun la toate.

În dorinţa de a acumula cât mai multe cunoştinţe din domeniile celorlalţi colegi, laşi la o parte din îndatoririle tale şi ajungi să nu cunoşti, cu adevărat, nimic. Doar frânturi din fiecare. Nu-i nimic, superiorii vor şti că tu eşti omul care se pricepe la toate şi treptat vor lăsa cât mai multe sarcini în grija ta. La început, vei crede că este un avantaj, dar nu-i deloc aşa. Vrând-nevrând, ajungi să-ţi iei în serios rolul de om de bază şi să ţi-l asumi.

Vine vremea să pleci din firmă şi atunci încep problemele. Îţi vor cere să aştepţi să angajeze pe cineva care să-ţi preia atribuţiile, să predai celorlalţi sarcinile şi cunoştinţele tale, să ai răbdarea să-i explici fiecăruia ce are de făcut în fiecare situaţie. Şi la un an după ce vei fi plecat din firmă te vor contacta şi îţi vor cere ajutorul.

Ideal e să fii cel mai bun  pe domeniul tău îngust. Eu sunt tipul de la IT, asta ştiu să fac, la asta mă pricep. Nu-s nici electrician, nici electronist, nici consultant financiar, nici secretară.

O mare parte din vină, în cazul acesta o are omul care conduce afacerea. E greşit ca întreaga activitate dintr-un compartiment să se bazeze pe un singur om. Omul ăla mai are nevoie de concediu, se mai îmbolnăveşte, sau vine vremea să-şi schimbe job-ul.

Feriţi-vă afacerea de oameni de bază, buni la toate. Când ei nu sunt disponibili sau după ce aceştia vor pleca, cine le va prelua atribuţiile, ce se va întâmpla cu activităţile din firmă?