Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au organizat diferite ritualuri la inmormantari, pentru a celebra viata persoanei decedate. Aceste ritualuri se numesc funeralii si sunt alcatuite dintr-o serie de obiceiuri, care variaza, depinzand de cultura si religie. De regula, cei apropiati persoanei decedate se ocupau de organizarea acestor servicii funerare.

Printre funeraliile cele mai stranii din lume se numara cele din Roma Antica, care aveau un ritual stabilit pana in cele mai mici detalii. Existau articole de legi care impuneau numeroase restrictii celor care se ocupau de pompe funebre. Aceste prevederi limitau durata si opulenta funeraliilor, precum si cheltuielile facute cu mormintele si cu straiele de inmormantare.

Legea se referea de asemenea si la comportamentul bocitoarelor din timpul acestor ceremonii funerare, carora le erau interzise manifestarile isterice. In ceea ce priveste ritualurile pentru servicii funerare, romanii au interzis incinerarea defunctilor in interiorul localitatilor, pentru a proteja preotii – de contaminarea prin atingerea unui trup mort – si locuintele – de izbucnirea unor incendii. Daca am vorbit pana acum de restrictii si limite impuse ceremoniilor de la inmormantari, sa spunem cateva amanunte inedite referitoare la desfasurarea funeraliilor.

Daca in cazul oamenilor simpli, din popor, de funeralii se ingrijeau rudele celui trecut la cele vesnice, pentru oamenii de vaza ai societatii romane existau oameni profesionisti – numiti libitinarii – care ofereau servicii funerare speciale. Funeraliile incepeau cu o procesiune publica la locul de ingropaciune. Existau femei specializate pe plans si jelit in mod exagerat – numite bocitoare – care erau tocmite de cei care se ocupau de pompe funebre sa insoteasca cortegiul funerar. Bocitoarele erau urmate de flautisti si apoi de dansatori, dintre care unul il imita pe defunct. In continuare veneau actori ce purtau masti din ceara cu chipurile strabunilor celui decedat.

In urma acestui grup caraghios venea defunctul, asezat intr-un sicriu si purtand straiele celui mai important post detinut in timpul vietii. Dupa cosciug urmau rudele, apropiatii persoanei decedate, precum si sclavii eliberati de aceasta. Cortegiul funebru facea un popas in forum, unde era rostit un discurs funerar.