Au supravietuit razboaielor. Au indurat cu stoicism tot ce a avut natura de aruncat asupra lor.Au mai multe povestiri de spus decat avem noi timp de ascultat.

Datorita lor invatam putin cate putin despre istoria noastra si despre identitatea noastra ca popor.

Cetatile dacice, caci despre ele e vorba aici, au supravietuit timp de 2000 de ani pentru a-si putea spune povestea, pentru a ne bucura cu bogata istorie care se ascunde sub fiecare piatra, dupa fiecare copac, in fiecare adiere a vantului.

Dar cum vor putea supravietui cetatile dacice, in fata unui inamic tot mai prezent, pentru a-si putea spune povestea generatiilor viitoare?

Cum vor supravietui nepasarii si ignorantei celor care contrar placutelor de avertizare, se urca pe monumentesau mai rau, iau bucati din ele acasa, pentru a-si aminti de vizita lor la faimoasele Cetati dacice din Muntii Orastiei?

Am citit despre cei care fac astfel de lucruri si am vazut imagini cu ei, dar a fost nevoie sa vad cu ochii mei ce inseamna ca cineva sa calce in picioare istoria. A fost nevoie sa simt gustul amar al neputintei si al nepasarii celor care au decis ca a dansa pe un monument de importanta nationala e mai presus de orice, chiar si de elementarul bun simt.