Persoanele straine de acest domeniu de activitate sau aceia dintre dumneavoastra care doresc sa isi extinda orizonturile in segmentul profesional, devenind din ce in ce mai buni si mai competenti in ceea ce fac trebuie sa afle care sunt principalele metode de sudura, dar si aspectele definitorii pentru fiecare dintre aceste tehnici. Unele se regasesc de mult timp in portofoliul sau grila de preturi a service-urilor de calitate, insa altele abia ce ajung in „lumina reflectoarelor”, fiind tot mai solicitate de clientii care pasesc pragul unui atelier sudura argon sau aluminiu.

Sudarea electrica cu arc – totalitatea procedurilor de sudura care implica exploatarea punctelor de topire a materialelor folosite. Conditiile pentru desfasurarea acestei tehnici sunt unele simpliste si anume temperatura care trebuie sa depaseasca un prag bine conturat, dar si presiunea scazuta. Succesul tehnicii de sudare cu arc se fundamenteaza pe solidificarea materialelor de baza, la care se adauga textura de adaos.

Sudarea automata sub strat de flux – In aceasta tehnica se fructifica pe deplin energia electrica, inlocuindu-se astfel invelisul reflectat pe surpafata electrodului cu o mantie lipsita de impuritati, foarte fina. Inainte de a aplica electrodul pe suprafata piesei respective se realizeaza inlocuirea celor doua texturi, substratul fin purtand denumirea de „flux”.

Tehnicile de sudura Mig Mag – Diferentele metodelor Mig sau Mag fata de sudarea automata cu flux sunt semnificative, chiar daca principiul de functionare se aseamana in linii mari. Astfel, intervine in locul invelisului mentionat anterior un gaz protector, ce poate fi de doua feluri: inert sau activ. Interesante sunt avantajele propuse de procedurile Mig Mag, specialistii in domeniu afirmand de multe ori faptul ca in urma utilizarii acestora se obtin versiuni net superioare de cusaturi sudate. De asemenea, rata de depunere o depaseste pe cea expusa de sudarea electrica, in timp ce stropirile raman in continuare intr-un interval propice, nedepasind granitele admise.

Wig sau Tig – Tehnici complementare celor de sudura electrica, diferite prin intermediul electrodului utilizat. In aceasta cauza, vorbim despre o varianta nefuzabila a electrodului intr-un mediul amplu de gaz inert, ceea ce ofera numeroase avantaje de ordin practic. In primul rand, exista foarte putine restrictii in privinta materialelor care pot fi utilizate in desfasurarea procedurilor de sudura Tig si Wig. Mai mult decat atat, ele sunt recomandate frecvent in momentul in care se doreste sudarea unor materiale care prezinta o afinitate nemaintalnita la gazele puternice: titanul sau zirconiul. Daca se purcede la sudarea unor astfel de texturi, mediul trebuie sa fie unul inert, lipsit de aer.

Sudarea prin presiune – Presiunile de contact aplicate in cadrul acestor tehnici intruchipeaza impulsurile de care au nevoie materialele pentru a se impreuna. Cum se intampla acest lucru? Explicatia este simpla – avand in vedere presiunile ridicate de contact care sunt aplicate asupra texturilor sau pieselor metalice respective se activeaza energetic intregul proces de sudare.