Mai țineți voi minte când mă plângeam eu că urăsc trezitul de dimineață? Ei bine, chiar dacă nu v-am ținut la curent, lucrurile s-au mai schimbat și de vreo o lună și ceva lucrez numai în tura de după amiază.

Cum-necum… am reușit-o și pe-asta. Același job, în cadrul aceleiași firme, dar numai și numai după amiaza.

Partea bună este că mă trezesc când se termină somnul, nu atunci când sună ceasul, dar pentru că somnul meu nu se termină decât foarte rar înainte de 12… îmi rămân prea puține ore din zi. Mai ales acum, pe timp de iarnă, nu apuc să fac prea multe lucruri la lumina zilei.

Un program asemănător, țin minte că am mai avut pe vremea când eram elev la liceu și intram după amiaza, dar atunci era puțin mai ok pentru că și restul găștii avea același program.
Acum sunt, oarecum, în contratimp cu toată lumea. Acel ”timp liber” de după job, la mine începe când la ceilalți deja s-au împărțit pijamalele